Șef Clinică Chirurgie Cardiovasculară Spitalul Monza • Coordonator Cardiomyopathy Center, Spitalul Monza • Șef de lucrări la Universitatea Titu Maiorescu

MENTORAT ÎN CHIRURGIA CARDIACĀ

Mi-a dat aripile pe care nu știam că le am”. Am stat să mă gândesc la aceste cuvinte, pentru că am făcut deseori o comparaţie ȋntre chirurgia cardiacă și zborul cu avionul, o carieră la care visam atunci când eram copil. Sunt foarte similare din multe puncte de vedere, ȋn special prin responsabilitatea pe care ambele cariere o imprimă celui care le practică. Ambele profesii sunt despre siguranţa actului profesional. Călătorilor,  ca și pacienţilor, trebuie să li se ofere condiţii de maximă siguranţă. Ca și pilotul, chirurgul trebuie să se antreneze constant și să beneficieze de o bună îndrumare. Are nevoie de un lider, care să fie „pilotul” procesului său de formare profesională și umană.

Dr. Lucian Dorobanţu. O viziune modernă despre metorat ȋn chirurgia cardică 

Studiul medicinei nu încetează niciodată. Aceasta evoluează odată cu tehnologia, cu societatea, cu dinamica patologiilor și metodelor de tratamente, ȋn speţă cu efectul acestora asupra fiecărui individ în parte. Chirurgia cardiacă se înscrie, categoric, în disciplinele cu un grad înalt de complexitate, necesitând un up-date continuu dar și multă creativitate. Motivația de a face acest proces complex, nu poate veni altfel decât din pasiune. Iar cu această pasiune te naști și/sau este cultivată ulterior, de-a lungul procesului de formare, de niște modele, care ȋndeplinesc, pentru fiecare tânăr medic, rolul de mentor. 

Un lucru foarte important este ca tinerii medici să lucreze în centre cu mare deschidere, unde să fie expuși la o practică medicală modernă și la inovație. Din anul 2019, Spitalul Monza a dobândit statutul de Clinică Universitară atât pentru pregătirea studenților Universității “Titu Maiorescu”, cât și pentru cea a medicilor rezidenți în specialitatea chirurgie cardiovasculară și chirurgie vasculară. În calitate de Șef al Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară, împreună cu echipa spitalului vom pregăti viitoare generații de medici atât din punct de vedere teoretic, cât și practic. 

Programul de mentorat pe care sunt pregătit să îl ofer tinerilor chirurgi presupune un cadru structurat, în care se derulează experiențe de învățare, prin confruntarea cu o cazuistică diversificată, pacienți cu afecțiuni complexe și multiple comorbidități, dar mai ales prin asimilarea unor tehnici chirurgicale efectuate cu succes în puține centre din lume.

Un ideal primordial pe care ȋl vizează mentoratul este acela de a da înapoi societății și sistemului de educație românesc ceea ce a oferit generației mele: un set de cunoștințe solide care m-au ancorat si mi-au fost bază ȋn cariera ce a urmat. Este momentul în care o școală românească să dezvolte o altă școală, care va preda noii generații de chirurgi ceea ce eu numesc estetica inimii. În chirurgia cardiacă estetica inimii înseamnă gesturi perfecte, executate cu eleganţă și măiestrie, totul bazat pe cunoștințe solide și pe o experiență care se acumulează în timp, în ani de studiu si de practică operatorie. 

Ceea ce ce îmi doresc prin activitatea de mentorat este, ȋn primul rând, să sădesc în tinerii medici pasiunea pentru chirurgia cardiacă. Să iubească ceea ce fac. Îmi doresc ca ei să asimileze un mod de gândire, o aplecare către cultivarea pasiunii dar și o gestionare a capacității de efort. Pentru ca da, chirurgia cere muncă si uneori renunţări personale. Dar, atunci când faci această profesie din pasiune, nu ai să simţi că „muncești”, in stricto sensul cuvântului, ci mai curând că ȋţi ȋmplinești un sens profesional și uman, acela de a servi oamenilor ȋn suferinţă.

Chirurgia cardiacă este o chirurgie frumoasă, prin valenţa ei reconstructivă. Circuite, fluxuri, mecanisme deteriorate de boală sunt reconstruite ca ȋntr-o operă de artă. Chirurgul este acel garant al perfecțiunii în restabilirea arhitecturii inimii. Este ceea ce îi vom învața pe viitorii chirurgi. Perfecțiune in estetica inimii! 

Ne străduim să inspirăm chirurgul „să  ȋșin e desfacă  aripile”, să găsească propria resursă pentru a deveni cea mai bună versiune a sa. Prin intermediul acestui program, medicilor înrolați în programul de formare le sunt create oportunități de relaționare, de comunicare și cooperare la diferite niveluri, o diseminare a cunoașterii formale și informale, o îmbunătățire a motivației individuale, de dobândire a încrederii în forțele proprii, dar mai ales ȋn propria performanță profesională.

Unul dintre aspectele deosebite ale acestei forme de educație este că dezvoltă între mentor și tânărul medic o relație desfășurată în spațiul relațiilor umane. De-a lungul carierei, am ȋmprumutat din relaţia cu mentorii mei, nu numai știinţa, dar și importante calităţi umane. Am construit relaţii de ȋncredere, comunicând deschis, onest, ȋmpărtășind propriile experienţe ȋn gestiunea cazurilor complexe, primind sfaturi valoroase și ȋntotdeauna validare din partea acestor mari profesori. Aceaste relaţii de ȋncredere creează un mediu propice pentru un transfer de informații one-to-one, pentru cultivarea gustului pentru învățare, pentru progres și pentru performanță. 

Mentoratul oferă prima lecţie de echipă din cariera viitorului medic. Aș vrea să dobândească tinerii medici acea credință că “noi” este mai puternic decât “eu”. Am fost o generaţie care a cultivat prea mult individualismul. Suntem buni, dar fiecare și-a grădinărit propria resursă. Cred ca a venit timpul construcţiei de echipă. As vrea ca tinerii medici să se dezvolte ȋn acest spirit. Echipa a devenit o condiţie sine qua non pentru medicina modernă, iar echipele multidisciplinare, entităţi nelipsite din medicina prezentului.

„Aș vrea sa fiu mai bun decât profesorul meu”. Nu aș ȋncheia această viziune fără să subliniez rolul aspiraţional al mentorului. Mi-aș dori ca viitorii chirurgi să aspire nelimitat spre auto-depășire și chiar spre depășirea mentorului. Să se străduiască să fie mai buni chirurgi si oameni mai buni, ȋn fiecare zi. Mi-aș dori să transfer celor care vin să învețe de la noi: medicină, știință, dar și respectul față de pacient, față de profesie, față de sine. 

Se spune că jumătate din munca unui chirug este făcută ȋnainte să facă incizia. Mai mult decât să faci o incizie, ȋn formarea chirurgului primează calitatea umană, respectul faţă de profesie și faţă de omul din faţa ta. Unul dintre mentorii mei, Prof. Duke Cameron, spunea foarte frumos: „A wise surgeon is a gentle one”. Ȋmi doresc ca viitorii chirurgi să se gândească la sensul profund al profesiei noastre, la etica și umanitatea gestului medical.